Viata priveşte un om suspinand în tacere,
disperat să-şi ascunda lacrimile din vazul orisicui.
Mâini gentile si reci ce aşteaptă ploaia…
El asteptand pe o banca intr`un parc dezgolit de frunze intr`o toamna tarzie...
Ea încă mai priveste la un nor pufos care ii seamana cu un chip al carui zâmbet pare încuiat de buze…
Acum totul e trecut,de parca tatal timp a sters cu buretele ce`a fost odata
Mă plimb incet,pe langa banca pe care am sezut odata amandoi,unde vantul suiera prin frunzele arborelui batran ce ne veghea mereu,
Ma uit, ma asez,dar parca lipsesti TU
Buna prietena ,ce ai stiut a ma indruma mereu,
A ma feri de necazuri aunci cand am fost prea orb a ura din jurul meu...
Durerea e asemeni unui cuţit pe care-l pui jos ştiind că într-o zi vei călca în el.
Ce e suferinţa dacă nu ultima clipă din ultimul moment al durerii?
Liniştea deplină înainte de a simti…singuratatea ce ma inconjoara,
Acum stiu ca esti intr`un loc mai bun si ma veghezi de acolo
As vrea sa`ti simt imbratisarea calda ce mi`o ofereai mereu...
I miss you dear friend!
